Istoricul localităţii

Din istoricul comunei amintim cateva elemente interesante si anume: la sfârșitul sec. al XIV-lea teritoriul satului Bogdand a fost proprietatea a doi feudali care se numeau Magdadsi Bogdad. Satul a purtat pentru o perioadă numele de Magdad, dar în secolul următor a dobândit denumirea de Bogdand.
Astfel se deduce că actuala sa denumire s-a format după numele feudalului de mai sus. Pe atunci satul era alcătuit din 40 de case și era așezat pe malul văii Maja, pe un teren supus inundațiilor. De aceea locuitorii i-au cerut feudalului Bogdad sa le aprobe să-și mute satul.
Cererea le-a fost aprobată si ca atare locuitorii s-au mutat cu locuințele pe locul unde azi se situează centrul satului Bogdand.

Localitate Bogdand este atestată documentar în 1383. În 1487 satul «a fost zologit familiei Dragoş din Beltiug». După 1668 a fost trecut în posesia unei familii din Hodod.

 

În ceea ce privește satul Babţa, acesta s-a format prin sec. XIV-XV ca urmare a persecuțiilor si terorizărilor regimului feudal, unde din cătunul numit Oarza un grup de trei familii cu numele de Bălaj si Boian s-au refugiat în pădurile ce existau pe teritoriul unde azi se găsește satul Babta. Referitor la dobândirea denumirii de azi se spune ca una din acele familii avea ca membru o babă si fiind unica bătrâna îi spuneau "Babuța", diminutivul cuvântului "Baba" de unde se spune ca această localitate și-ar fi dobândit denumirea de azi "Babta".

 

Satul Corund este atestat documentar încă din 1423 si se remarcă prin existența uneia dintre cele mai frumoase monumente din județul Satu-Mare: Biserica din lemn "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril" care a fost construită în anul 1723.

În 1787, alături de feudalii mari şi mici, a fost amintit, la obligaţiile de război, şi Popa Nicolae din Corund. Locuitorii din acest sat se ocupau cu cultivarea pământului şi creşterea animalelor.

 

Satul Ser apare prima dată în documentele medievale în 1349 sub numele de Zceertelek. Alte atestări documentare ale satului: Zeer 1423, Zerthelek 1461, Zeel 1475, Zertheleke, Szér 1494, Seel 1549, Zer, Szeer 1570, Szer 1577, Olah Zer sec al. XVII-lea, Széér 1797.
Numele satului provine din cuvântul maghiar szer. Aşezarea a făcut parte din domeniul cetăţii Coşeiu. În 1487 Jakcsi László din Coşeiu a zălogit satul lui Bőnyei Tamás. Satul se află în 1703 în stăpânirea comitelui suprem al Solnocului de Mijloc, Wesselényi István.
Prima informaţie despre biserica din Ser provine din anul 1470, când este pomenit o biserică de piatră cu două turnuri. Pe locul acestei biserici a fost înălţat un alt lăcaş de cult în 1793. În sec al XVII-lea parohia Archid se desparte de cel din Ser, şi Serul are un predicator propriu. Matricolele datează din 1778, şi au fost începute de preotul Krasznai Sámuel.
În conscripţia din 1715 sunt consemnate în localitate 12 porţi iobăgeşti, deci populaţia satului ajungea în jur de 108 persoane. În 1890 au trăit în sat 822 de locuitori, dintre care 725 erau maghiari, 90 erau români, 5 erau germani, şi 2 erau de alte naţionalităţi.